ISTORIA CERCETĂRILOR DE PSIHOLOGIE ENVIRONMENTALĂ
Psihologii din veacul al XIX-lea au studiat percepţia stimulilor din mediu, ca lumina, sunetul,presiunea, greutatea etc.
Spre 1940 abia se înregistrează un progres real în cercetarea relaţiei comportament-mediu: sunt raportate demersuri de geografie comportamentală, psihologia hărţilor cognitive ale mediului şi sociologie urbană.
Totuşi, aceste studii nu abordau în mod direct şi sistematic interacţiunea dintre mediu şi comportament. Cartea lui Festinger, Schachter şi Back (1950) asupra influenţei factorilor de design asupra dezvoltării relaţiilor sociale între studenţi a reprezentat o cotitură în cercetările sistematice ale relaţiei dintre comportament şi mediu.
Deceniul 1950-1960 e unul foarte bogat din punctul de vedere al psihologiei environmentale.
