ISTORIA CERCETĂRILOR DE PSIHOLOGIE ENVIRONMENTALĂ
Psihologii din veacul al XIX-lea au studiat percepţia stimulilor din mediu, ca lumina, sunetul,presiunea, greutatea etc.
Spre 1940 abia se înregistrează un progres real în cercetarea relaţiei comportament-mediu: sunt raportate demersuri de geografie comportamentală, psihologia hărţilor cognitive ale mediului şi sociologie urbană.
Totuşi, aceste studii nu abordau în mod direct şi sistematic interacţiunea dintre mediu şi comportament. Cartea lui Festinger, Schachter şi Back (1950) asupra influenţei factorilor de design asupra dezvoltării relaţiilor sociale între studenţi a reprezentat o cotitură în cercetările sistematice ale relaţiei dintre comportament şi mediu.
Deceniul 1950-1960 e unul foarte bogat din punctul de vedere al psihologiei environmentale.
Lewin conceptualizase mediul ca un determinant fundamental al comportamentului, şi chiar dacă el a
avut în vedere mediul social, teoria lui a impulsionat dezvoltarea psihologiei environmentale. În această perioadă, Barker a realizat numeroase cercetări asupra efectelor mediului asupra comportamentelor copiilor, a studiat comportamentele în mediul şcolar şi a comparat efectele a două medii urbane asupra locuitorilor. Robert Sommer a publicat o carte de referinţă despre spaţiul personal. Edward Hall a propus termenul de proxemică pentru ştiinţa raportului spaţiu-comportament şi a făcut cercetări asupra distanţelor interpersonale.
Un domeniu care se remarcă în această perioadă este acela al designului spitalelor de psihiatrie. Arhitecţii încep să colaboreze cu psihologii pentru a proiecta clădiri care să faciliteze funcţii comportamentale.
În deceniul următor apar noi teme de cercetare, conturând domeniul psihologiei environmentale
aşa cum este astăzi. Se intensifică, de exemplu, cercetările asupra aglomeraţiei şi densităţii. Dar cel mai important este că acum oamenii conştientizează nevoia de a utiliza raţional resursele naturale şi de a preveni deteriorarea mediului natural.
Ca atare, psihologii environmentali încep să se ocupe de schimbarea practicilor risipitoare şi a celor destructive în interacţiunea cu mediul.
După 1970, se formează şi se consolidează o comunitate ştiinţifică a psihologilor din domeniul
mediului. Iau fiinţă asociaţii profesionale (Association for the People and their Surroundings,
International Association for People-Environment Studies), apar primele reviste importante
(Environment and behavior, Journal of Environmental Psychology).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu