Biologic versus socio-cultural în psihopatologie

Biologic versus socio-cultural în psihopatologie

 

Cel puţin în istoria lor recentă, modelele biologic şi socio-cultural au avut raporturi reciproce mai degrabă polemice şi exclusiviste, în mare măsură drept reflectare profesională a dilemei filosofice
somatic (corporal) versus psihic (mental) .

Principale opoziţii între orientările biologică şi socio-culturală în psihopatologie 

Cauza disfuncţionalităţii  

modelul biologic : alterare biologică (morfologică sau funcţională)
modelul socio-cultural: dereglare familială sau socială generală

Scopul terapiei modelul biologic : remediere biologică
modelul socio-cultural: refacerea sistemului familial sau social

Tehnica terapeutică

modelul biologic : intervenţie biologică

modelul socio-cultural: intervenţie socială

Normalitate si patologie III

IGNORAREA DISTINCŢIEI DINTRE SĂNĂTATE ŞI PATOLOGIE MENTALĂ –
MIŞCAREA ANTIPSIHIATRICĂ

Pornind în special de la constatarea atitudinii sociale, cel mai adesea negativă şi stigmatizantă, în legătură cu suferinţa mentală, o serie de jurişti, psihologi (e.g., D. Rosenhan) şi chiar unii psihiatri (e.g., R.D. Laing, T. Szasz), au ajuns la concluzia că diversele entităţi psihopatologice nu sunt decât nişte etichete ce se dovedesc a produce, prin improprie utilizare, din păcate mai mult rău, decât reuşesc să contribuie concret la vindecarea bolnavului. 

Altfel spus, simpla diagnosticare drept schizofren ori sinucigaş (de pildă), este atât de încărcată de conotaţii sociale negative încât beneficiile profesionale (psihiatrice) nu mai sunt suficiente pentru a justifica continuarea utilizării unor asemenea “etichete” nosografice.

Tulburari psihice - noutati

Tot mai multi vom avea tulburari psihice

Agresivitatea copiilor sau mancatul excesiv ar putea fi considerate, de anul acesta, tulburari psihice si tratate cu pastile, din cauza "Manualului de diagnostic si statistica a tulburarilor mintale" dupa care se ghideazasi medicii romani.

Rezultatul? Tot mai multi vom lua pastile pentru tulburari psihice.

Almanahul problematic e considerat "biblia" globala a diagnosticelor in acest domeniu, fiind menit sa ofere definitii clare pentru psihoterapeutii de peste tot din lume. Acesta este folosit si la noi in tara, ceea ce inseamna ca de anul acesta orice problema ce tine de comportament sau de psihic poate fi incadrata mai usor in categoria tulburarilor mintale care necesita tratament medicamentos.

Sigmund Freud - Psihanaliza

                                 Sigmund Freud -  Psihanaliza

        Psihanaliza este un procedeu de cercetare a proceselor psihice cu scopul de a investiga semnificația faptelor și reprezentărilor ce au loc în inconștient  si o metodă de terapie a tulburărilor psihice, în cadrul căreia se tinde la rezolvarea acestora prin aducerea la suprafață și clarificarea semnificației rezistențelor, transferurilor și dorințelor ascunse ale pacienților.

      Psihanaliza a fost dezvoltată de Sigmund Freud la începutul secolului al XX-lea ca teorie generală a inconștientului. Modalitatea funcțiunii proceselor psihice au fost deduse de Freud în special din studiul semnificației viselor, interpretate de el ca realizare imaginară a îndeplinirii dorințelor ce derivă din aspirațiile refulate ale copilăriei. Calea recomandată pentru accesul în înconștient este înțelegerea sensului viselor și a actelor ratate (lapsus-uri).

      Iniţial psihanaliza se dorea un nou mod de a „vedea” şi de a „înţelege” viaţa sufletească. Treptat, ea îşi extinde sfera de interese asupra omului cuprinzând toate domeniile umanului care sfârşesc prin a transforma psihanaliza într-o veritabilă psiho-antropologie, integrată ştiinţelor umane.
Din acest moment se vor diferenţia două mari direcţii în interiorul psihanalizei:
- direcţie doctrinară, pur teoretică, de interpretare şi explicare a omului ca „fenomen uman” complex sub multiplele sale aspecte: psihologic, social, moral, cultural, religios, familial, istoric, etc.
- direcţie medico-terapeutică, pur practică de formare a personalităţii umane, restaurare şi psihoterapie specifică a bolilor psihice sub numeroase aspecte: medical, terapeutic, pedagogic, psihopedagogic, etc.