Sigmund Freud - Biografie, Bibliografie, Analiza

Sigmund Freud (1856–1939)

Sigmund Freud (n. 6 mai 1856, Freiberg, astăzi Příbor / Republica Cehă - d. 23 septembrie 1939, Londra) a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al școlii psihologice de psihanaliză. Principalele teorii ale acestei scoli sunt fondate pe urmatoarele ipoteze:

• Dezvoltarea umană este înțeleasă prin schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului sexual.
• Aparatul psihic refulează dorințe, în special cele cu conținut sexual și agresiv, acestea fiind conservate în sisteme de idei inconștiente.
• Conflictele inconștiente legate de dorințele refulate au tendința de a se manifesta în vise, acte ratate și simptome.
• Conflictele inconștiente si sexualitatea reprimata sunt sursa nevrozelor.
• Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea în conștient a dorințelor inconștiente și refulate

Cu doar trei ani înainte de apariţia lucrării On the Origin of Species, la unsprezece ani după naşterea lui Friedrich Nietzsche în Röcken şi în plină epocă feuerbachiană, se naşte la Freiberg (azi Pribor, Cehia) la 6 mai 1856, dintr-un tată comerciant aflat la a treia căsătorie (Jacob Kolloman Freud) şi dintr-o mamă mai tânără cu 20 de ani decât tatăl (Amalia Malka Nathanson), cel care va fi supranumit întemeietorul psihanalizei, Sigismund Schlomo Freud.

Sigmund, băiatul cel mare, cu păr des şi negru, preferatul mamei, va mai avea alţi şapte fraţi: Julius (moare la optsprezece luni), Anna, Rosa, Mitzi, Dolfi, Paula şi Alexander. Din cauza sărăciei, după patru ani de la naşterea lui Sigmund, familia se va muta în cartierul Leopoldstadt din nord-estul Vienei. Viena va deveni oraşul copilăriei şi studenţiei tânărului Sigmund şi tot aici va profesa ca medic, iar apoi ca psihanalist până în ultimii ani de viaţă, când, bolnav de cancer, va fi silit să se exileze la Londra. Să nu uităm că Freud aparţinea unei familii evreieşti, ceea ce îi va provoca o îndelungată suferinţă începând cu anul 1873, anul intrării la universitate: „Universitatea mi-a adus în primul rând unele decepţii usturătoare. M-am confruntat înainte de toate cu prejudecata că trebuia să mă simt inferior şi că nu aparţin poporului, deoarece eram evreu. Prima prejudecată am respins-o cu toată tăria. Nu am înţeles niciodată de ce trebuie să mă ruşinez de originea mea sau, cum începuse să se spună, de rasa mea“ [1]. Freud se remarcă drept un tânăr studios, învaţă repede greaca, latina, ebraica, engleza, franceza şi puţină spaniolă şi italiană [2], este pasionat de mitologia antică (de legendele generalului cartaginez Hannibal), de Homer, de filozofie, dar şi de literatură, de scrierile lui Goethe şi Shakespeare.

Cariera

Interesul şi curiozitatea pentru structura şi funcţia sistemului nervos îl determină să-şi înceapă cariera în 1876 ca cercetător la Institutul de Fiziologie al lui Ernst Wilhelm von Brücke. Aici se va preocupa îndeaproape de studierea măduvei spinării la Ammocoetes Petromyzon şi va avea notabile contribuţii ştiinţifice prin publicaţii în special în ceea ce priveşte efectul analgezic al cocainei. La 31 iulie 1882 (tot din motive financiare) se mută la Spitalul General din Viena, lucrând în paralel şi la Institutul de Anatomie Cerebrală. Dându-şi seama repede că nu deţine instrumente de studiu eficiente, că biologia nu era suficient de matură pentru a explica procesele cognitive, Freud trece de la fiziologie la bolile nervoase. Studiază câteva luni la Paris, sub conducerea neurologului Jean Martin Charcot, învaţă cum să utilizeze hipnoza în terapia isteriei şi la 25 aprilie 1886 îşi deschide un prim cabinet de psihiatrie pe strada Rathaustrasse nr. 7, cu scopul tratării „bolnavilor de nervi“. La 13 septembrie 1886 se căsătoreşte cu iubita sa din tinereţe, Martha Bernays [3]. Semnalez alte două momente importante pentru cariera psihanalistului: întâi numirea ca Privat-Dozent în Neuropatologie în cadrul Universităţii din Viena la 18 iulie 1888 [4] şi semnarea de însuşi împăratul Franz Iosif a decretului prin care i se oferea titlul de Profesor Extraordinarius la 5 martie 1902 [5].

Freud îşi continuă munca în domeniul clinic în colaborare cu Josef Breuer, practicând hipnoza şi catharsis-ul. Deoarece observă că nu poate obţine rezultate miraculoase prin hipnoză, renunţă la aceasta şi gândeşte o nouă tehnică terapeutică, prin care se va folosi de mecanismul psihologic al asocierii de idei (pacientului i se solicita să verbalizeze tot ce-i trece prin minte) pentru a evoca amintiri esenţiale. Această tehnică va permite o adâncire treptată în străfundurile psihicului, redescoperind conţinuturi inedite, ceea ce înseamnă că asocierile libere nu erau atât de libere precum se credea, ci dimpotrivă, ele erau determinate de un conţinut subconştient care ulterior era supus analizei şi interpretării psihanalistului [6]. Pacienţii lui Freud erau în mare parte femei distinse ale aristocraţiei secolului al XIX-lea. Freud constată la aceste paciente simptome ce nu prezentau cauze organice (de exemplu paralizia membrelor). De aceea a încercat să identifice elemente comune la fiecare pacient. Tot prin intermediul asocierii libere a descoperit existenţa unor seducţii, a unor traume şi abuzuri sexuale în copilărie. De asemenea, folosind metoda interpretării viselor (visul, conform lui Freud, reprezintă calea regală spre inconştient) a descoperit faptul că visul nu are doar o valoare simbolică, ci şi o structură asemănătoare simptomului nevrotic.

Cu timpul, medicii vienezi devin interesaţi de noua metodă de terapie a profesorului Freud. Astfel că la invitaţia lui Freud se vor aduna în fiecare miercuri seară (Societatea Psihanalitică de Miercuri) în casa de pe Berggase 19 pentru a dezbate cazuistica clinică a psihanalistului [7]. Treptat lor li se vor alătura şi medici din alte ţări. Cu toţii vor contribui la răspândirea psihanalizei în întreaga Europă, dar şi în America (mai ales în urma vizitei şi conferinţelor lui Freud la Clark University) [8]. Astfel, se vor înfiinţa societăţi psihanalitice în marile oraşe ale lumii, se vor organiza congrese internaţionale de psihanaliză şi se vor fonda noi publicaţii psihanalitice (revista Imago). Primul congres internaţional de psihanaliză se va desfăşura la Salzburg în 1908, când Freud va vorbi neîntrerupt timp de cinci ore despre nevroza obsesivă a „omului cu şobolani“ [9].

Selecție a publicațiilor lui Sigmund Freud în domeniul psihanalizei

• Studien über Hysterie, (Studii despre isterie) (împreună cu Josef Breuer), 1895
• Die Traumdeutung (Interpretarea viselor), 1899
• Zur Psychopathologie des Alltagslebens (Psihopatologia vieții cotidiene), 1904
• Drei Abhandlungen zur Sexultheorie (Trei eseuri despre teoria sexualității), 1905
• Zur Einführung der Narzißmus (Introducere despre Narcisism), 1914
• Jenseits des Lustprinzips (Dincolo de principiul plăcerii), 1920
• Das Ich und das Es (Ego și Id), 1923
• Die Zukunft einer Illusion (Viitorul unei iluzii), 1927
• Das Unbehagen in der Kultur (Civilizația și neajunsurile ei), 1929
• Vorlesungen zur Einführung in die Psychoanalyse (Conferințe despre Introducerea în psihoanaliză), 1933
• Totem und Tabu (Totem și tabu)
• Der Mann Moses und die monotheistische Religion (Moise și monoteismul), 1939
• Abriß der Psychoanalyse (O privire asupra psihanalizei), 1940

Selecție din operele traduse in limba romana

• Sigmund Freud - Introducere în psihanaliză, Prelegeri de psihanaliză, Psihopatologia vieții cotidiene, Editura Didactică și Pedagogică, (1980)
• Sigmund Freud - Omul cu șobolanii (cu jurnalul analistului), Editura Trei, (1995)
• Sigmund Freud - Două psihanalize (Omul cu lupii și Cazul pre-ședintelui), Editura Trei, (1995)
• Sigmund Freud - Dincolo de principiul plăcerii, Editura "Jurnalul Literar", (1992)
• Sigmund Freud - Cazul Dora, Editura "Jurnalul Literar", (1994)
• Sigmund Freud - Micul Hans, Editura "Jurnalul Literar", (1995)
• Sigmund Freud - Interpretarea viselor, Editura "Măiastra", (1991)
• Sigmund Freud - Trei eseuri privind teoria sexualității, Editura "Măiastra", (1991)
• Sigmund Freud - Autobiografie, Editura Științifică, (1993)
• Sigmund Freud - Scrieri despre literatură și artă, Editura Univers, (1980) Reeditată.
• Sigmund Freud - Scrisori din tinerețe către Eduard Silberstein, 1871-1881 Editura Sigmund Freud - Binghamton, New York, (1993)
• Sigmund Freud - Psihanaliza fenomenelor oculte, Editura AROPA, (1998)
• Sigmund Freud, Despre psihanaliza. Cinci prelegeri tinute la Universitatea Clark, Editura Herald, (2010)

Ultimii ani

Sănătatea lui Freud începe să se clatine odată cu descoperirea unui ţesut palatin cancerigen. Din 1923 şi până la finele vieţii, Freud va suferi multiple intervenţii chirurgicale (peste 20). Însă gloria sa va continua. În 1930 i se oferă premiul Goethe din partea oraşului Frankfurt ca urmare a propunerii poetului Alfred Döblin. Cinci ani mai târziu este ales membru al The Royal Society of Medicine, iar în 1936, cu prilejul împlinirii a 80 de ani, primeşte o adresă omagială semnată de 200 de scriitori şi artişti, printre care amintesc pe Thomas Mann, R. Rolland, S. Zweig şi V. Woolf. În primăvara anului 1938, trupele germane invadează Viena. Naziştii îi scotocesc casa, îi ard cărţile şi îi persecută familia. În urma unor demersuri îndelungate şi anevoioase şi cu sprijinul lui Ernest Jones, a prinţesei de Grecia, Maria Bonaparte, şi a preşedintelui Roosevelt, la 4 iunie 1938 Freud reuşeşte să părăsească definitiv Viena, stabilindu-se la Londra. Surorile sale îşi vor găsi sfârşitul în lagărele naziste. La Londra va oferi puţine consultaţii, însă este vizitat de personalităţi de seamă, printre care şi pictorul Salvador Dali. Tot de la Londra va coresponda cu Albert Einstein
pe tema păcii. La 23 septembrie 1939, la ora 3 dimineaţa, măcinat de cancerul de care suferea, Sigmund Freud se stinge din viaţă.

Recomandari :

Sigmund Freud- Quotes (citate in engleza)