CÂTEVA CARACTERISTICI ALE NORMALITĂŢII CE AR PUTEA SERVI DREPT CRITERII DE DEFINIRE A SĂNĂTĂŢII MENTALE (ORI A ABSENŢEI PSIHOPATOLOGIEI)
O serie de parametri, intrinseci persoanei, par a reprezenta caracteristici generale ale funcţionării
normale / sănătoase, inclusiv în sfera mentală.
- Autonomia
Capacitatea sistemului mental (ca şi a celui biologic) de a funcţiona relativ independent de intervenţia altor sisteme similare, în condiţiile unei ambianţe caracterizată prin variaţii limitate şi relativ lente ale parametrilor săi, este o proprietate generală şi necesară pentru circumscrierea normalităţii mentale.
Acest tip de independenţă implică, la rândul său, particularităţi de autocontrol şi autoreglare a
unor întregi seturi de parametri.
Acest tip de independenţă implică, la rândul său, particularităţi de autocontrol şi autoreglare a
unor întregi seturi de parametri.
- Adecvarea
La acelaşi nivel de generalitate, corespondenţa (extrem de variabilă, de altfel) între reprezentările
interne pe baza cărora funcţionează sistemul mental şi realitate, şi nu doar a răspunsurile pe care
acesta le elaborează ca urmare a stimulărilor din realitate, defineşte şi ea normalitatea mentală.
interne pe baza cărora funcţionează sistemul mental şi realitate, şi nu doar a răspunsurile pe care
acesta le elaborează ca urmare a stimulărilor din realitate, defineşte şi ea normalitatea mentală.
Se pot, complementar, individualiza câţiva parametri ce ar putea caracteriza anormalitatea /
boala, în sfera mentală şi nu numai.
- Discomfortul subiectiv
O caracteristică extrem de pregnantă a patologiei, mentale ca şi somatice, este suferinţa de
diferite intensităţi. Acesta este, de altfel, motivul principal al adresării persoanei către servicii
specializate (psihologice sau psihiatrice).
diferite intensităţi. Acesta este, de altfel, motivul principal al adresării persoanei către servicii
specializate (psihologice sau psihiatrice).
Să observăm că, adesea, suferinţa mentală rămâne ne-exteriorizată evident, uneori neclar
conştientizată chiar de către subiect.
- Ineficienţa comportamentală
Asociat discomfortului dar şi independent de acesta, un grad de in-/(sub-)eficienţă a
comportamentului caracterizează boala mentală. Problema criteriului de definire a ineficienţei rămâne deschisă; întotdeauna trebuie urmărită raportarea la niveluri, anterioare sau ulterioare (constanţa în timp), de funcţionare (eficientă) ale acelei persoane; mai mult, trebuie avute comparativ în vedere diversele funcţii şi procese mentale şi nu doar funcţionarea de ansamblu a psihismului.
comportamentului caracterizează boala mentală. Problema criteriului de definire a ineficienţei rămâne deschisă; întotdeauna trebuie urmărită raportarea la niveluri, anterioare sau ulterioare (constanţa în timp), de funcţionare (eficientă) ale acelei persoane; mai mult, trebuie avute comparativ în vedere diversele funcţii şi procese mentale şi nu doar funcţionarea de ansamblu a psihismului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu