DEFINIŢIA PSIHOLOGIEI ENVIRONMENTALE
Ca în multe alte ramuri ale psihologiei, şi în psihologia environmentală, este mai uşor să
enumerăm principalele teme, să precizăm ce anume fac psihologii environmentalişti, decât să definim
domeniul.
Primele definiţii au pus accentul, cum era firesc, pe relaţia dintre comportament şi mediul fizic.
Heimstra şi McFarling (1978, apud Bell et al., 1996) de exemplu, definesc simplu psihologia
environmentală ca fiind disciplina care se interesează de relaţiile dintre comportament şi mediul fizic.
Harold Proshansky, un psiholog environmentist foarte respectat caracterizează şi el domeniul ca fiind încercarea de a stabili relaţii empirice şi teoretice între comportamentul şi experienţa unei persoane şimediul ei construit.
Mai recent, într-o carte foarte importantă, Handbook of Environmental Psychology, Stokols şi Altman, şi ei autori celebri şi influenţi ca şi Proshansky, consideră că psihologia environmentală este studiul comportamentului uman şi al fericirii în relaţie cu mediul sociofizic.
Definiţiile de mai sus n-ar trebui să facă distincţia între mediul natural şi cel construit, întrucât
psihologia environmentală se referă la ambele tipuri de mediu. În plus, ele ar trebui să insiste asupra
bidirecţionalităţii influenţei, în sensul ca mediul influenţează comportamentul uman, dar şi acesta
influenţează mediul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu