Metodologia psihologiei judiciare
Dacă obiectul de studiu al psihologiei judiciare, după cum am văzut anterior, nu este perfect autonom, în momentul în care trecem la analiza metodologiei ne confruntăm, prin consecinţă, cu eclectismul acesteia. După cum afirmă şi autorii celui mai cunoscut manual de psihologie judiciară în limba română „ca ramură practică, aplicativă, psihologia judiciară îşi structurează un sistem metodologic propriu, adaptând o serie de metode de cercetare şi diagnoză ale psihologiei” (Mitrofan, Zdrenghea şi Butoi, 1992, p. 7). Am putea completa că psihologia judiciară apelează şi la metode specifice unor discipline juridice cu o pondere semnificativă în elaborarea cunoştinţelor ce constituie conţinutul disciplinei.
Scopul şi obiectivele psihologiei judiciare
Ca orice disciplină ştiinţifică, psihologia judiciară are drept scop descrierea, explicarea şi predicţia obiectului său de studiu. Altfel spus, scopul psihologiei judiciare constă în descrierea, explicarea şi predicţia vieţii psihice şi comportamentului persoanelor în contexte legale.
Obiectivele psihologiei judiciare pot fi împărţite în două categorii: obiective teoretice şi obiective
practic-aplicative (Mitrofan, Zdrenghea şi Butoi, 1992).
Printre obiectivele teoretice am putea enumera în special următoarele:
▪ organizarea şi îmbogăţirea aparatului teoretico-conceptual cu care operează;
▪ asigurarea funcţionalităţii aparatului teoretico-concepţional elaborat;
▪ elaborarea unor modele teoretico-explicative privind etiologia unor fenomene psihologice şi a
comportamentelor asociate acestora în contexte legale;
▪ validarea unor modele conceptuale, teoretico-explicative, elaborate de psihologia generală,
psihologia socială şi psihologia personalităţii în urma testării acestora în cadrul specific al activităţii
judiciare;
▪ oferirea unor date utile pentru susţinerea unor modele ştiinţifice elaborate de psihologia generală,
psihologia socială şi psihologia personalităţii.
În categoria obiectivelor practic-aplicative putem indica:
▪ elaborarea unei metodologii specifice de cercetare a realităţii psihice din domeniul judiciar;
▪ identificarea legităţilor şi regularităţilor specifice fenomenelor psihice din domeniul judiciar;
▪ oferirea pentru uzul organelor judiciare a unor cunoştinţe pertinente şi utile privitoare la procesele
psihologice în sistemul judiciar;
▪ ajutarea efectivă a organelor judiciare pentru stabilirea adevărului şi aplicării legii: în acest sens
psihologia judiciară are un rol important în evitarea comiterii unor erori judiciare datorate unor cauze
psihologice;
▪ contribuirea la elaborarea unor programe de recuperare a infractorilor şi verificarea eficienţei unor
astfel de programe aşa cum sunt aplicate de către instituţiile specializate;
▪ contribuirea prin mijloace specifice la elaborarea şi organizarea unor măsuri şi programe de acţiune
socială pentru preîntâmpinarea fenomenului infracţionar;
▪ oferirea asistenţei psihologice sub forma expertizelor de specialitate organelor judiciare pe
parcursul procesului penal;
▪ oferirea asistenţei psihologice infractorilor, atât pe perioada detenţiei, cât şi în perioada
postdetenţională.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu