Cercetarea corelaţională
În cercetările corelaţionale, experimentatorul nu poate manipula aspecte ale situaţiei şi nu
poate repartiza subiecţii în mod randomizat pe condiţii. În cadrul acestei metode, relaţia dintre variaţiile situaţionale ce survin în mod natural şi alte variabile ce prezintă interes pentru cercetător poate fi apreciată numai prin observaţie.
De exemplu, un cercetător îşi propune să afle dacă comportamentul de cumpărare al clienţilor dintr-un mall variază în funcţie de gradul de aglomeraţie. El va observa atent variaţiile densităţii sau ale aglomeraţiei şi le va pune în legătură cu variaţiile în comportamentul de cumpărare. Totuşi, aglomeraţia nu se află sub controlul cercetătorului, iar subiecţii nu sunt repartizaţi pe ore sau pe grupuri experimentale de către cercetător. Astfel, neavând control asupra variabilelor parazite (uneori, nu are nici măcar cunoştinţă de existenţa lor), psihologul nu poate să excludă posibilitatea ca relaţia dintre aglomeraţie şi comportamentul de cumpărare să fie determinată de o altă variabilă. De exemplu, diferite tipuri de persoane (extravertiţi – introvertiţi) pot avea preferinţe deosebite în privinţa orelor potrivite pentru cumpărături – la ore cu aglomeraţie sau la ore în care magazinele sunt
mai libere.
mai libere.
Metodele corelaţionale nu au acurateţea şi precizia experimentului, dar oferă totuşi importante
avantaje psihologului environmentalist. Adesea, este imposibilă manipularea condiţiilor de mediu, ceea ce anulează alternativa experimentală.
În studiile asupra dezastrelor, de exemplu, au fost folosite cu precădere metodele corelaţionale tocmai pentru că nu se pot efectua tratamente experimentale.
În principiu, există două mari tipuri de metode corelaţionale:
1. Metoda prin care se determină asocierea dintre schimbările environmentale ce survin în mod natural (dezastre naturale) şi comportamentul celor afectaţi;
2. Metoda prin care se stabileşte relaţia dintre condiţiile environmentale
şi datele de arhivă (de exemplu, relaţia dintre densitatea internă, din locuinţe, şi rata criminalităţii).
şi datele de arhivă (de exemplu, relaţia dintre densitatea internă, din locuinţe, şi rata criminalităţii).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu